Icoana Maicii Domnului numită „Prodromița” este una dintre icoanele făcătoare de minuni, păstrate in Schitul românesc Prodromu, în Sfântul Munte Athos. Prăznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iulie, cu priveghere de întreaga noapte. Schitul Prodromu mai păstrează si alte icoane făcătoare de minuni, printre care: icoana Sfântului Ioan Botezătorul și icoana Maicii Domnului Apărătoarea de Foc.
Schitul Prodromu a fost întemeiat in anul 1820, sub arhipăstorirea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei. Ctitoria schitului a fost recunoscută prin hrisoavele domnești semnate de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei, in data de 7 iulie 1853, și de Carol I al României, in data de 19 iulie 1871.
Zidirea ansamblului monahal de la Prodromu a avut loc între anii 1852-1866, drept ctitor al vremii fiind ieroschimonahul Nifon Ionescu, ajutat de ucenicul sau, ieroschimonahul Nectarie. Schitul ține de Manastirea Marea Lavra.
„Istoria Mănăstirilor Athonite”, carte in zece volume, scrisa de schimonahul Irinarh, menționează: „Pe la anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, avându-și locuința deasupra Mănăstirii Lavra, pe dealul ce se numește Palama, iată că într-o noapte, ieșind din chilie și stând la rugăciune, văzu în partea dinspre răsărit, la locul ce se numește Vigla, o doamnă șezând pe un tron precum cele împărătești, înconjurată de îngeri și sfinți, care tămâiau împrejur, cântând și închinându-se Împărătesei a toate. Și întrebând cuviosul Marcu pe Sfântul Grigorie, starețul sau, ce va fi însemnând oare aceasta, i s-a tâlcuit ca Maica Domnului voiește ca în timpurile mai de pe urmă să se ridice în acele părți un locaș dumnezeiesc, spre slava Sfinției sale.” Pe locul amintit va fi ridicat Schitul Prodromu.
Icoana Maicii Domnului de la Schitul Prodromu – Prodromița
Prodromița este una dintre icoanele nefăcute de mâna omenească, ci anume zugrăvite în chip minunat, prin dumnezeiască rânduire. Icoana a fost zugrăvită in chip minunat, în anul 1863, în Țara Românească. În acel an, Părinții Nifon și Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfântul Munte Athos, mergând în țară pentru trebuințele schitului, aveau in inima lor o mare dorință pentru o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie așezată în biserica cea nouă, dupa cum mai toate mănăstirile Sfântului Munte au câte o icoană făcătoare de minuni.
Deci aflându-se Părinții Nifon și Nectarie în Iași, au început a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit și cu viață plăcută lui Dumnezeu, care sa le zugrăvească o icoana a Născătoarei de Dumnezeu. Și au găsit un zugrav bătrân, Iordache Nicolau, cu care s-au învoit să le facă această icoană, după modelul primit de la părinți. Însă s-au tocmit ca să lucreze numai cu post și aspră rânduială. Rânduiala implica următoarele nevoite: de dimineață până când va flămânzi să nu ia nimic în gură, iar după-masă să nu mai picteze, ci alt lucru să facă până a doua zi, urmând această rânduială până la terminarea ei. Bătrânul zugrav primi învoiala cu toată evlavia și mulțumirea.
Iată ce scria el, în data de 29 mai 1863, despre zugrăvirea icoanei cea cu dumnezeiască minune săvârșită, într-o scrisoare păstrată în arhiva Schitului Prodromu: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orașul Iași, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăși mâna mea, și în vremea lucrului a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: După ce am terminat veșmintele, dupa meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fața Maicii Domnului și a Domnului nostru Iisus Hristos; iar după ce am dat gata mâna întâia și a doua, apucându-mă de noapte ca sa termin de zugrăvit, privind eu la chipuri am văzut ca totul a ieșit dimpotrivă, pentru care foarte m-am mâhnit, socotind ca mi-am uitat meșteșugul. Si așa, făcându-se seară, m-am culcat mâhnit, nemâncând nimic în ziua aceea, dar socotind ca a doua zi sculându-mă, să ma apuc mai cu dinadinsul de lucru.
Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă să-mi lumineze mintea, ca să pot isprăvi Sfânta Icoana; și când m-am dus să mă apuc de lucru, o! preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desăvârșit, precum se vede. Eu văzând aceasta minune, n-am mai îndrăznit a-mi pune condeiul pe ea, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși greșeală am făcut aceasta, ca să mai dau lustru la o asemenea icoană. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.”
Icoana este zugrăvită pe lemn de tei, ea având un metru înălțime și 0.70 metri lățime. Zugravul a lucrat icoana în Mănăstirea Bucium, județul Iași. O caracteristică a acesteia este faptul că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința cum că Sfintele Fețe au fost pictate în chip minunat de mână nepământească. Prăznuirea acestei icoane are loc în fiecare an, pe data de 12 iulie, cu priveghere de întreaga noapte.
Icoana Prodromița a făcut multe minuni, de-a lungul vremii. Maica Domnului a vindecat în chip minunat bolnavi de friguri, oameni surzi, pe cei care aveau dureri de cap și măsele, bolnavi de ochi si alte feluri de suferințe.
Rugăciune la icoana Maicii Domnului Prodromița
Rugăciunea pe care preoții o rostesc înaintea acestei icoane este următoarea: „Prea Sfântă Stăpâna, de Dumnezeu Nascătoare, pururea Fecioară Marie, protectoarea și apărătoarea noastră, cerem a Ta nebiruită apărare. Împărăteasa Cerului și a pamântului, ceea ce ai cu dreptate numele de „Prodromița”, adică înainte-mergătoare, întărește-ne întru lucrarea faptelor bune și ne du de mână întru Împărăția cea cerească. Povățuiește-ne pe noi, toți drept credincioșii creștini, spre a vedea și veșnic a ne îndulci de mărirea Fiului Tău și Dumnezeul nostru, ca Binecuvântată si Prea Proslăvită ești, în vecii vecilor. Amin.”
